Posts Tagged ‘maşini’

Aceşti poliţişti minunaţi şi maşinile lor uimitoare

iulie 16, 2009

Bucureşti, un oraş plin de poliţişti şi maşini. Sau, mai exact, de poliţişti cu maşini. Pentru că nu ai cum să tragi altă concluzie, în momentul în care vezi elementul de identificare. Dacă acum câţiva ani număram proştii care îşi luaseră vestă reflectorizantă şi o ţineau în maşina, de la o vreme încoace am început să mă uit după unul dintre următoarele două semne distinctive, afişate sub formă de abţibild în parbriz:

1
2

Motivul e clar. Nu afişezi aşa ceva din mândrie pentru profesie. O faci ca să intimidezi. Ceva gen: “Mai bine nu mi-ai tăia calea!“, “Ar fi recomandat să mă laşi să mă bag în coloană!” şi “În niciun caz nu îmi bloca maşina în parcare!“. “Că nu se ştie…” Dezavantajul ar fi că te expui în faţa celor care n-au multă minte, însă le este suficientă o cheie.

N-am nimic cu poliţiştii. Nu mi se pare anormal că foarte mulţi sau toţi au maşini, doar sunt tot români, iar de când s-au inventat creditele şi autohausurile, orice român poate avea maşină. Neapărat Volkswagen, de preferat modelul Golf şi dacă se poate, argintiu. Mă întreb doar cum contribuie la îmbunătăţirea imaginii Poliţiei Române un SUV de peste 50.000 de euro, care are unul dintre cele două abţibilde lipit în parbriz şi pe care îl vezi parcat pe două locuri, la mall. Iar exemplele pot continua. De preferat la secţiunea “Comentarii” :P .

Atracţie fatidică

martie 9, 2009

Habar nu aveam, atunci când mi-am luat maşina, că mă voi alege cu un veritabil magnet pentru femei (am vrut să scriu aspirator, dar termenul atracţie mi se pare mai potrivit pentru întâmplările de care am avut parte până acum). Asta de la bun început! Pentru că în locul domnului consilier de vânzări, care ar fi trebuit să îmi înmâneze cheile maşinii şi celelalte documente, am avut parte de o domnişoară consilier de vânzări. Sau, mai exact, o domnişoară aspirantă la funcţia de consilier de vânzări. Spun asta pentru că, fără să fiu misogin, eu, ca viitor utilizator al autoturismului, ştiam mai multe despre acesta decât ea, persoana care trebuia să mi-l livreze. Iar eu nu ştiu nimic despre maşini!

O altă domnişoară, care şi-a exercitat calitatea (superioară) de şofer, şi-a parcat aseară maşina atât de aproape de a mea, încât doar câţiva centimetri lipseau până la “penetrare”, ca să folosesc un termen atât de familiar dumneaei. Cum manevra mi-a blocat autoturismul, am purces la cercetarea locului faptei. Aşa am descoperit că îşi lăsase numărul de telefon în parbriz, pe o cartelă de metrou.

Tot un număr de telefon lăsat în parbriz, de data asta al meu, mi-a dat de veste că maşina mea a mai atras o femeie. Care a simţit nevoia să imi scrie şi numele ei. Ba chiar a mai ţinut să mai facă şi o menţiune pe bileţel: “În legătură cu avaria”…

Discuţii interminabile

noiembrie 20, 2007