Aceeaşi distribuţie de succes ca-n blockbusterul “Copiii din ziua de azi“, adică eu, Turturica şi Floyd Fălcuţe. O scurtă plimbare prin cartierul scufundat în beznă, căci iluminatul public era în pauză de masă.
După ce ochii ni se obişnuiesc cu întunericul, primul lucru care ne izbeşte pupilele este un monument de nesimţire (mai mult…)
Merg astăzi să îmi cumpăr atât de necesarul piept de pui, însoţit de câinele Floyd. Ajungem în faţa magazinului şi îl parchez pe Monstrul Bălos lângă un gard, cu ajutorul lesei din dotare. Intru în magazinul specializat în vânzarea de produse din carne – înăuntru, coadă demnă de vremurile de glorie ale lui Ceauşescu. Deasupra tuturor, un aparat de aer condiţionat setat să sufle aer rece fix în capul clienţilor. Care nu plecau din magazin fără să cumpere măcar 5-6 cremvuşti de pui. Problema lor.
Când mai aveam o persoană în faţă la coadă, îl văd pe geam pe Floyd cum se plimbă prin faţa magazinului, liber ca un infractor care a avut de-a face cu justiţia din România. Mă gândesc că dacă n-a dispărut ca Omar Hayssam până acum, sunt puţine şanse să o facă în următoarele 2 minute. Iau pieptul de pui, plătesc şi dau buzna afară. Mă aşteptam să-l găsesc pe Floyd trăgând lesa după el. Dar nu. Lesa şi zgarda sufocantă – care se pare că nu-i îngrădeşte deloc libertatea de mişcare – erau legate frumos pe gard, acolo unde îl lăsasem şi pe el. M-am simţit în momentul ăla exact ca plutonierul Căpşună, când îl loc să-l găsească pe Costel în baia unde îl incuiase, se trezeşte cu un căţeluş.
… şi ca să le fac concurenţă lui Robi şi celor trei mioritici ai lui. Chiar dacă Floyd e numai unu’! Şi arăta aşa, atunci când a fost livrat.
Era una dintre ele. Una dintre cele care mi-au refuzat propunerea deloc indecentă de a fi prieteni, asta însemnând pe atunci, în viziunea mea, lungi plimbări prin cartier şi câte un sărut stângaci după fiecare “Bună!” şi “Pa!”. Numai că, acum, ea alerga după mine! M-am oprit, pregătit să îi spun că e un pic cam târziu, după vreo 10 ani, să realizeze ce greşeală a făcut. S-a oprit şi ea, dar în dreptul aspiratorului de femei cu care eram – m-am referit aici la Floyd, nu la maşina roşie din dotare – cu care a flirtat momente bune, într-un mod care m-ar fi făcut gelos, pe vremea când visam şi eu să am parte de aşa ceva. “Mi-am lăsat maşina în mijlocul intersecţiei!”, a zis ea, mai degrabă ca o scuză că nu poate să stea foarte mult, decât preocupată că ar putea bloca traficul. Până la urmă, s-a îndurat să revină la maşină, care avea uşa şoferului larg deschisă, avariile puse, plus o persoană pe scaunul din dreapta şi era într-adevăr lăsată în mijlocul drumului. Nu înainte de a-mi spune “Mulţumesc!”. Pentru?!?
Floyd nu s-a retras! Floyd abia acum intră în ring! A descins în locuinţa mea astăzi, în jurul orei 21.00, şi şi-a marcat imediat teritoriul. A avut unele probleme de aderenţă pe gresie, dar s-a obişnuit rapid şi a executat chiar un mers cu spatele. Doarme mult. S-a băgat sub masa de la bucătărie, a găsit vreo două scaune, aşa că a mai făcut şi el unul. Apoi s-a culcat din nou. La ora 23.00 are programată prima cină: Royal Canin Starter (probabil varianta canină a Happy Meal, cu senviş Royal Deluxe), stropit din belşug cu Borsec apă plată. Vin vremuri grele pentru colegii de apartament ai lui Floyd! Probabil şi o categorie specială “Floyd”. Va urma în orice caz.
