Gay sau nu, încearcă şi tu!

Courtesy of Miruna.

Bunică nu mai moare!

Dacă cineva credea că Romeo Bunică nu are un loc asigurat în istoria contemporană a Ligii lui Mitică, poate răsufla mai uşurat ca un călător făcut la buzunare. Asta pentru că Bunică a marcat din nou în poarta Stelei! Nu ca jucător al Gloriei Buzău şi nu în poarta Stelei #1, ci în meciul Steaua II - Râmicu Sărat 0-2, din Liga a III-a. Asta e, imprudenţa se plăteşte, mai ales când joci la Steluţa şi dai gol Stelei - culmea, şi în ultimul minut! - iar meciul se termină egal.

Gigi Becali a fost prevăzător când l-a pensionat pe Bunică, iar decizia pare să fie aprobată de suporteri. Iată ce zice unul dintre ei, după ce află de ultima ispravă a neobrăzatului cu nume atât candid:

Ba Bunica asta ar trebui impuscat, ca are ceva cu Steaua!! Poate se strecoara in echipa Buzaului miercuri in Ghencea, si mai face dracului vreo prostie…

Poate a zis-o în glumă, dar poate la fel a vrut să bată şi Bunică lovitura aia liberă - în glumă, dar mingea s-a dus la vinclu…

De rememorat şi dialogul dintre vinovat şi păgubit, după gol:

- Băi, Bunică, câte goluri ai dat tu, mă, campionatul ăsta?
- Unu, nea Gigi.
- Păi bine, bă, hahalero, tocmai cu Steaua ţi-ai găsit să-l dai!?

Cum ar fi fost ca, în ultima etapă, în meciul din Ghencea cu Gloria Buzău, Steaua să mai primească un gol de la Bunică şi să piardă - Doamne fereşte! - titlul? Şi-aşa Steaua se află în situaţia ingrată de a-şi trimite surioara în Liga a II-a, pentru a deveni campioană. Probabil că Bunică nu s-ar fi bucurat nici atunci, dacă l-ar fi învins din nou pe Zapata, de parcă ar mai fi contat.

Dacă doriţi să revedeţi…

Culmea misoginiei:

să pui femeile să strângă semnături pentru Ziua Bărbatului!

Chestie remarcată, verificată şi aprobată de mine!

Şi dacă tot am pomenit vreo câteva posturi mai jos de “Nopţi prea lungi” (la fel ca şi asta), să remarcăm ce zice Nimeni Altu: “Misoginule, învaţă-l pe fi-tu: femeia urcă scara socială, bărbatul ia liftul!“.

Când am îmbătrânit în halul ăsta?

Completam astăzi un formular cu datele personale, când îmi dau seama că mi-a expirat cartea de identitate. Şi nu recent, ci de vreo două luni! Bucata aia de carton laminat a împlinit 10 ani, iar eu nu mai sunt, de tot atâta timp, copilul care mergea cu mămica la secţia de poliţie, să se tragă în poză. Nu, nu mi se pare că “parcă era ieri…”, dar “până mai ieri” mă uitam la data când îmi expiră cartea de identitate şi îmi ziceam “mai e destul timp…“. Am avut-o la mine aproape zilnic în ultimii ani, mi-a lipsit când aveam, probabil, cea mai mare nevoie de ea, dar am şi recuperat-o miraculos după ce am pierdut-o.

N-o să mă apuc să fac vreun bilanţ al ultimilor 10 ani. Normal că s-au întâmplat multe, s-au întâmplat de toate, dar se întâmplă şi să fiu aici, acum. Şi nu e chiar aşa de rău pe cât putea fi, dar nici atât de bine pe cât aş fi vrut sau ar fi putut să fie.

În ziua din 2008 în care am mai bifat un an de existenţă, n-am conştientizat vârsta la care am ajuns, pe cât am conştientizat-o astăzi. Genul ăsta de evenimente te face să emiţi constatări din alea melancolico-patetice de genul “Ce-a trecut timpul…!”. Probabil următorul eveniment va fi identificarea şi confirmarea prezenţei pe suprafaţa capilară a primului fir de păr alb (probabil pe undeva pe la ceafă). Mă aşteaptă prima pereche de ochelari de vedere, primul moştenitor, primul copil care o să-mi cedeze locul în tramvai şi primul pas pe ultimul drum. Aş prefera în ordinea asta.

Înainte de asta, însă, urmează cel puţin două drumuri la poliţie şi plata unei amenzi cuprinse între 40 şi 80 de lei. Doar am întârziat cu mai bine de două luni data când trebuia să scriu postul ăsta.

Te pune pe gânduri…

Astăzi am aflat că dacă vrei să-ţi cumperi o casă şi ai 140.000 euro, ai de ales între un apartament în Frumuşani şi o vilă de 400 de m² cu garaj dublu, situată în Orlando, Florida.

M-a făcut, pentru prima dată, să mă gândesc serios să plec din ţară. Pe mine, care nu m-aş (fi) muta(t) nici măcar din cartierul în care stau acum! Asta, deşi preţurile apartamentelor aici sunt dintre cele mai mari.

Prefer să mai stau cu părinţii încă mult timp de acum încolo, decât să strâng jdemii de euro pentru avans, să plătesc, timp de 30 de ani, sute de euro pe lună, toate astea ca să achit de câteva ori un credit. Pentru ce? Pentru un apartament cu 2 camere, vechi de 20 de ani, cu vedere la ghena de gunoi.

Aşa că aştept un miracol - nu ştiu, să câştig la Loto fără să joc sau ca apartamentele din România să coste cât ar trebui să coste. Cred că şansele sunt cam egale.

Aş alege vila din Orlando, Florida, însă am o nedumerire: oare acolo se întâmplă ca un copil de 9 ani, venit în spital pentru un consult la vezica urinară, să fie luat pe sus de o asistentă medicală, pus pe masa de operaţie, anesteziat şi operat de apendicită, doar pentru că a fost confundat cu alt copil?

Răspunsul cred că e chiar numele categoriei la care postez acest articol: Se întâmplă (doar) în România!

Totul despre sex!

Nimeni Altu’ - Nopţi prea lungi

După o aşteptare cel puţin la fel de lungă, albumul a ieşit pe piaţa. Nu e chiar deplasată formularea “a ieşit pe piaţă”, pentru că deşi de este vorba despre un material independent, se găseşte de cumpărat la Magazinul Muzica, Librăria Mihai Eminescu şi Magazinul Titan. Poate fi comandat şi de pe net, de pe HHK.

Preţul e 27 de lei. No comment about that.

TRACKLIST:

Nopti Prea Lungi
Rapari De Cacat cu DJ Faibo X
Fii Ai Bravilor Soldati cu DJ Dox
Simple Consecinte cu Jhivago si DJ Sonia
Inca O Poveste
Vreau Inapoi cu DJ Dox
Definitii Elementare cu Freakadadisk
Imparatii Neast cu Carbon si UFe
Legalizati Gandurile cu Subsemnatu si Dj Paul
Frunze Diferite cu Aforic , DJ Sonia si sek93
Pun Pariu
Asa Raman
Lautarul Din Beci
Inger Si Demon cu DJ Faibo X
Motivatii Disfunctionale cu DJ Undoo
Trecand Peste Toate cu Axes si Feliz
Supertras III
Vremuri Grele cu Ombladon

Piese promo pe www.myspace.com/sociopatrecords.

Pentru mine e un musthave!

O chestie în care cred!

www.eunublochezintersectia.ro

“Not sayin’ one word”

Pot să mă servesc (şi) singur!

Promoţiile de orice fel sunt inutile în România, atâta timp cât există hipermarketuri şi magazine cu autoservire. Nu contează că e vorba de 3+1, de mostre gratuite, degustări sau cadouri. Sunt bani aruncaţi pe fereastră.

Românul nu se jenează să cumpere trei produse (cazul optimist) şi unul să-l consume pe loc, fără să-l plătească. Sau să-şi ofere oricând şi la orice, mostre gratuite şi sesiuni de degustare. Încerci să-l ademeneşti să-ţi cumpere produsul cu un cadou? Păi îşi ia cadoul (care n-are cod de bare şi nu piuie la ieşire) şi ţi-a lăsat produsul pe raft!

O idee despre cum trebuie tratat clientul român de către hipermarketuri. În toată parcarea de la Kaufland, nu vezi un căruţ de cumpărături lăsat de izbelişte. Toate sunt frumos încolonate, în locurile special amenajate. La Carrefour, e jale! Zici că au fost aruncate din avion pe toată suprafaţa parcării. Diferenţa o fac, evident, cei 50 de bani! pe care trebuie să-i bagi în căruciorul de la Kaufland, ca să poţi să-l iei, şi pe care nu-i recuperezi decât dacă duci căruciorul la locul lui, după ce l-ai folosit. Simplu şi eficient!

Oare românii procedează aşa ca să nu piardă 50 de bani sau ca să nu-i ofere altcuiva? Ăsta e misterul…