Floyd nu s-a retras! Floyd abia acum intră în scenă! A descins în locuinţa mea astăzi, în jurul orei 21.00, şi şi-a marcat imediat teritoriul. A avut unele probleme de aderenţă pe gresie, dar s-a obişnuit rapid şi a executat chiar un mers cu spatele. Doarme mult. S-a băgat sub masa de la bucătărie, a găsit vreo două scaune, aşa că a mai făcut şi el unul. Apoi s-a culcat din nou. La ora 23.00 are programată prima cină: Royal Canin Starter (probabil varianta canină a Happy Meal, cu senviş Royal Deluxe), stropit din belşug cu Borsec apă plată. Vin vremuri grele pentru colegii de apartament ai lui Floyd! Probabil şi o categorie specială “Floyd”. Va urma în orice caz.

Se pare că cele câteva îmbunătăţiri, aduse anul trecut, modestului apartament cu două camere în care locuiesc cu familia au atras atenţia spărgătorilor de locuinţe. Altfel nu se explică de ce ieri ne-am trezit cu clanţa de la uşă ruptă şi cu butucul de la o yală uşor băgat înăuntru. Sunt curios dacă băieţii cu pretenţii au renunţat din proprie iniţiativă la încercarea de a pătrunde în interior sau au fost deranjaţi de apariţia providenţială a unui vecin.

Partea proastă e că pe cât de masivă părea uşa de la intrare până mai ieri, pe atât de uşor a fost pentru spărgători să rupă clanţa. Acum se vede clar că nu e dintr-un metal masiv, ci e făcută dintr-un plastic ordinar, care e doar nichelat.

Partea amuzantă e că butucul pe care au încercat să-l bage înăuntru nu l-am folosit aproape niciodată la închiderea uşii, deci şi ieri l-ar fi spart degeaba. Uşa era închisă cu cel de-al doilea butuc cu care este dotată uşa şi care are yale pe trei din laturile uşii - ultima redută în calea invadatorilor.

Ca potenţială victimă, eu zic că n-ar fi un succes de proporţii pentru nimeni, dacă ar reuşi să pătrundă cu forţa în intimitatea căminului meu. Stăteam aseară şi mă gândeam ce aş fura de la mine din casă, dacă aş fi hoţ, şi singurul lucru preţios şi uşor de valorificat care mi-a venit în minte e monitorul LCD al lu’ frati-miu. Sunt conştient, totuşi, că dacă ar avea suficient timp la dispoziţie, hoţii m-ar lăsa până şi fără calorifere, aşa cum am auzit că a păţit cineva de la care spărgătorii chiar au avut cu ce să se aleagă, în afară de materia primă pentru fier vechi.

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să-mi asum până mâine statutul de captiv selectiv, împreună cu ceilalţi membri ai familiei mele, căci uşa nu se mai poate deschide decât dacă este cineva înăuntru.

Cât priveşte o nouă tentativă de spargere a domiciliului, nu-mi fac griji. Dar despre asta, într-un post viitor. To be continued…

Noua mea tastatură de la serviciu:

Recunosc, momentan mă uit la taste când scriu.

După modelul deja consacrat “nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, Evenimentul Zilei prezintă în numărul de astăzi trei cazuri de poliţişti anchetaţi/sancţionaţi pentru că şi-au făcut (prea bine) treaba.

Cazul #1: prinzi în flagrant un hoţ de maşini, dar care are cunoştinţe în poliţie, eşti dat afară. Moment în care intervine justiţia, care nu e în stare să-ţi facă dreptate nici după 11 ani.

Cazul #2: nu vrei să-l hăituieşti pe Gheorghe Funar în trafic, ţi se înscenează un scandal sexual, cu două minore de 13 şi 14 ani şi eşti dat afară. Cum posibilitatea ca fetele să fie virgine era nulă, poliţistul incriminat a încercat să se apere, argumentând că, în perioada în care ar fi avut loc relaţiile sexuale, el tocmai se operase la rinichi şi i se montase o sondă. Degeaba! Omul e dat afară. Adevărata surpriză avea să se producă peste 2 ani, când poliţistul a fost reîncadrat şi a primit o despăgubire pentru cheltuiele de judecată şi salariile neîncasate în acest interval.

Cazul #3: O judecătoare este prinsă beată la volan. Poliţiştii vor să o convingă să sufle în fiolă şi ar mai vrea să-i întocmească dosar penal, pentru conducere sub influenţa alcoolului. Ambele încercări eşuează. Lucrurile nu se termină aici, căci poliţiştii sunt anchetaţi în prezent pentru că n-au apărat-o pe judecătoare de camerele de filmat ale televiziunilor.

Probabil urmează Cazul #4, iar în rolurile principale vor fi poliţiştii care l-au prins pe Sile Pietroi şi au adunat suficiente probe cât să stea la umbră pentru tot restul vieţii, dacă ar fi fost judecat de o justiţie normală.

România a fost eliminată de la Euro 2008, iar candidaţii pe care i-am votat au pierdut alegerile. Sper să urmeze succesele, începând chiar din zilele următoare, şi să se întindă pe o perioadă cât mai lungă şi pe cât mai multe planuri. Premise sunt!

- Bună ziua! Sunt … de la … . V-am sunat să mă asigur că revizia pe care aţi făcut-o la noi a decurs foarte bine şi că sunteţi foarte mulţumit.
- … da … sunt foarte mulţumit…

Nici vorbă deci de prezumţia de nemulţumire sau măcar de satisfacţie moderată. Clientul nu vrea să fie fidelizat? Îl fidelizăm cu forţa! Le-am făcut însă jocul pentru că am fost cu adevărat “foarte mulţumit”, dar şi fiindcă tacticile de PR aplicate româneşte mă lasă mai rece decât un duş în timpul reviziei la apă caldă.

… şoferului căruia i-am lovit oglinda laterală cu cea a maşinii mele, chiar în faţa Secţiei 2 de Poliţie, în timp ce el era staţionat neregulamentar, dar cu avariile puse.

N-am apucat să-i cer scuze prin viu grai şi faţă în faţă, pentru că până am găsit un loc unde să opresc maşina, el deja plecase. Nu am făcut decât un gest spăşit, imediat după impactul oglindă-oglindă. Mi-a răspuns printr-un claxon. Sau eu i-am răspuns lui. Nu ştiu exact, pentru că totul s-a întâmplat foarte repede, dar fără urmări. Cel puţin pentru mine, iar dacă oglinda mea n-a păţit nimc, mă gândesc că nici a lui nu a suferit vreo leziune.

Recunosc că nu e primul incident de acest fel în care sunt implicat, dar mi se întâmplă din ce în ce mai rar, deci cred că fenomenul e pe punctul de a fi eradicat. Aşa să mă ajute Dumnezeu!

P.S.: Ce căutam în faţa Secţiei 2 de Poliţie? Tinereţea de altădată!

Replica “Nişte ţărani!” i-a deranjat atât de tare pe oamenii legii, încât sindicatul poliţiştilor s-a plâns CNA că spotul la Cava d’oro “ar putea ştirbi autoritatea Poliţiei în faţa cetăţenilor”.

Să fiu sincer, eu n-am remarcat nimic atipic în privinţa poliţistului din reclamă şi nu prea l-am remarcat, pentru că mi se pare că e vorba despre “oamenii cu stil”, nu despre “ţăranii” cu caschetă şi uniformă. Poate asta ar trebui să-i deranjeze pe cei care se ocupă de imaginea poliţiştilor: că şeful de post din spotul Cava d’oro e încă reprezentativ pentru oamenii legii din România şi de asta trece aproape neobservat.

Probabil că CNA va decide interzicerea reclamei, iar percepţia cetăţenilor va fi că poliţiştii s-au “simţit”. Ăsta va fi adevăratul deserviciu adus Poliţiei, dar aşa e când nu te bagă nimeni în seamă şi te bagi tu cu forţa.

După ce au stat cuminţi de Paşte şi 1 Mai, hoţii par că au început săptămâna în forţă. Luni, un bărbat din Alba a rămas fără 8.600 de lei, după ce i s-a furat portofelul, dar şi pentru că a dat dovadă de o comoditate de-a dreptul falimentară. Suma nu era în portofel, ci în două conturi bancare, însă când scrii pe spatele cardurilor PIN-ul, e ca şi cum ai umbla cu toţi banii la tine. La fel de ingenioşi s-au dovedit a fi şi cei care l-au jefuit pe om, pentru că i-au lichidat conturile de la un bancomat supravegheat cu cameră video. În concluzie, nu s-a întâlnit hoţul cu prostul, ci prostul cu proştii.

Mai prevăzători s-au dovedit a fi cei care au golit conturile a zeci de clienţi Bancpost. Da, e vorba despre acea bancă cu reclama în care Napoleon însuşi rosteşte o replică memorabilă: “Crede şi nu cerceta!”. Adică un fel de “Dormi liniştit!”. Ca să revin la autorii fraudei, aceştia au scos banii de la bancomate din Bulgaria, deci sunt mai iscusiţi decât pungaşii din Alba.

Cum vina nu poate fi decât a sa, Bancpost susţine că va returna banii tuturor clienţilor păgubiţi, chiar dacă suma totală ar putea fi una cu multe z€roruri. Nu se ştie însă cine va returna băncii credibilitatea de dinaintea scandalului. Probabil o campanie de PR elaborată, pentru care Bancpost va plăti tot o sumă cu multe z€roruri.

În tot acest timp, Sorin Freciu vorbeşte, cu ocazia împlinirii a doi ani de The Money Channel, despre faptul că românii au depăşit stadiul în care, în ziua de salariu, scoteau toată leafa de la bancomat, ca să se ştie cu banii în mână. O fi de bine asta? Pentru că şi hoţii au depăşit stadiul în care te lăsau fără bani în troleu şi operează acum inclusiv online.

Aşteptăm deci cardul cu depozit sub saltea sau la ciorap, ca să ne ştim din nou banii în siguranţă. Nota bene, Bancpost!