Tagul “Kaufland”, care altădată rupea norii la mine pe blog, a scăzut în ochii celor câţiva vizitatori ajunşi din greşeală pe parcela mea de pe domeniul WordPress. Aşa că o încerc să-l resuscitez cu un post la fel de consistent ca o masă de post. Adică două-trei rânduri, că mai mult n-am de unde! Despre noua generaţie aka Generaţia McDonald’s aka Generaţia Yahoo Messenger, pe care nimeni nu o vede cu ochi buni, de parcă ar suferi de miopie. Nici eu, până să am de-a face, în doar o jumătate de oră, pe teritoriul hypermarketului mai sus menţionat, cu trei personaje care mi-au făcut să-mi schimb părerea.
Începând cu domnişoara de la “Informaţii”, care şi-a părăsit fără ezitări pupitrul de unde putea să mă ajute cu indicaţii inutile şi a trecut la munca de jos, pentru a se asigura că voi primi produsul dorit. Continuând cu angajatul care s-a zbătut ca un peşte săltat de poliţie ca să-mi obţină o reducere la acelaşi produs, fără să îi cer asta, şi care m-a refuzat categoric atunci am vrut să-l recompensez pentru efort cu şpaga atât de specifică generaţiei vechi. Şi încheind cu cerşetorul care după ce şi-a dat seama că nu va primi niciun ban de la mine, mi-a împărtăşit dezinteresat opinia lui despre efectele crizei financiare.
Aşa că îmi cer scuze pentru părerile preconcepute despre fetele vopsite blond platinat şi îmbrăcate în haine extravagante, de firmă, pentru convingerea că un angajat român nu-şi face ireproşabil treaba decât pentru a primi şpagă şi pentru că în cărucioarele de la Kaufland bag o fisă de plastic şi nu monede de 50 de bani.
Edit: Văd că am reuşit să depăşesc estimarea iniţială de 2-3 rânduri. Bravo mie!
Etichete: Kaufland, noua generaţie
