Aceeaşi distribuţie de succes ca-n blockbusterul “Copiii din ziua de azi“, adică eu, Turturica şi Floyd Fălcuţe. O scurtă plimbare prin cartierul scufundat în beznă, căci iluminatul public era în pauză de masă.
După ce ochii ni se obişnuiesc cu întunericul, primul lucru care ne izbeşte pupilele este un monument de nesimţire pe patru roţi. Era enorm! De cel puţin două ori mai mare decât orice masină obişnuită. Chiar şi SUV. Pentru că e vorba de o camionetă cum n-am mai văzut decât la Chuck Norris, când făcea pe Walker, poliţist texan. Soclul pe care era înălţat monumentul de nesimţire era reprezentat de două locuri de parcare, pe care le acoperise aproape total, graţie unei dispuneri pe diagonală. “Ce ţăran! Ce neam prost!“, îmi exprim eu cu glas tare admiraţia. Floyd mă aprobă tacit.
N-apucăm să facem mai mult de doi paşi, că se deschide uşa scării în faţa căreia era aşezată măgăoaia. Iese domnul Ţăran de Neam Prost, îmbrăcat cu vestuţă şi tricouaş cu guleraş, la care asortase două domnişoare blonde. Apasă pe un buton şi imediat, dihania îşi deschide pentru o clipă ochii uriaşi, de culoare portocalie. În momentul în care ajungem în dreptul trio-ului, vedem cum cele două accesorii platinate înaintau curajos, pentru a-şi ocupa cuminţi locurile în pântecele monstrului cu picioare de cauciuc. Domnul Ţăran de Neam Prost a încremenit însă în clipa în care ne-a văzut pe noi trei şi imediat, s-a ascuns în spatele uneia dintre domnişoare. “E legat?“, întrebă cu glasul tremurat şi privind speriat spre chipul de ucigaş nemilos al lui Floyd. Noroc cu cele două însoţitoare, care s-au transformat pentru un moment în gărzi de corp. I-au explicat chicotind că e în afara oricărui pericol şi că poate să-şi reia postul de conducere. Domnul Ţăran de Neam Prost şi-a mai revenit, dar ceva îmi spune că nu s-a liniştit pe deplin decât după ce a intrat în buncărul mobil şi a încuiat uşile pe dinăuntru. Abia atunci a fost înapoi în lumea lui.
Cât despre Floyd, da, e legat, nebun de legat!
