Motto: Mi-au ridicat şi mie maşina.
Aşa cum îi spuneam ieri lui Viorel, nu pot să fiu sigur că nu mi-au ridicat maşina (şi) mie, pentru că o lăsasem într-o zonă unde erau prea multe locuri libere decât de obicei. Spiritul prevăzător mi-a fost răsplătit, lipsa de anticipaţie, nu. Concret, ia maşina de unde nu-i, seara la ora 23.00!
Deşi nu-mi doream să-mi folosească vreodată experienţa în materie de SuperCom, am fost nevoit să o apelez la cunoştinţele acumulate şi magistral descrise. Telefon la ei, “Da, v-am ridicat maşina, puteţi să veniţi să o luaţi din strada…”, “Mulţumesc, ştiu… La revedere!”. Recunosc că pentru moment m-am simţit nedreptăţit – nu lăsasem maşina în stradă, nu exista nici semn “Staţionarea interzisă” etc. Până am citit ce zice Codul Rutier. Atunci mi-am dat seama că, teoretic, aveau cel puţin două motive să mi-o ridice: parcasem la mai puţin de 25 de metri de trecerea de pietoni / parcasem în dreptul marcajului continuu. Aşa că m-am resemnat.
Şi totuşi experienţa atât de recentă mi-a folosit la ceva. Domnişoara poliţist care încasează amenzile m-a recunoscut, m-a compătimit şi m-a lăsat să scap doar cu avertisment. Frumos din partea ei, dar asta înseamna o reducere de doar 20% din costul total. Şi unde mai pui că ar putea deveni 10%, pentru că protagonistul primei experienţe cu SuperCom la care am luat parte susţine că meritul pentru graţiere e al lui!
Etichete maşină ridicată, sectorul 2, SuperCom
