Era un cerşetor atipic, deşi avea, ca mai toţi cei din breasla lui, o plasă într-o mână şi un document în cealaltă. N-avea însă agresivitatea specifică profesiei. Încerca să obţină mila oamenilor într-un loc cu vad bun, cred eu: parcarea mall-ului din Băneasa. L-am refuzat din principiu, atunci când a venit vorba de bani, dar şi-a încercat în continuare norocul: “Nu mai aveţi un loc în maşină? Stau chiar vis a vis de aeroportul Băneasa”. L-am refuzat din nou, de data asta din reflex, fără să-mi dau seama pe moment că, deşi nu avea nicio problemă să se deplaseze, ar fi vrut să-l duc cu maşina la o distanţă de 10 minute de mers pe jos. Plus că se afla la doi paşi de staţia RATB, care l-ar fi dus în 5 minute acasă.
Tot urmărindu-l, am rămas mirat când l-am văzut purtând o conversaţie care a durat minute bune cu un cuplu, ea – gravidă, el – cu o faţă care numai răbdare şi compasiune nu exprima. Culmea e că discuţia a continuat mult timp după ce bărbatul a băgat mâna în buzunar şi i-a dat nişte bani.
Având în minte portretul unui cerşetor politicos, cizelat şi comod, mi s-a părut ciudată insistenţa cu care l-a abordat pe un domn, foarte probabil de origine arabă, care s-a urcat într-un SUV. Mai avea puţin şi îi bătea în geam şi s-a dat cu greu din calea maşinii, doar după ce a primit de la şofer o bancnotă. A băgat-o în plasă, iar apoi a venit spre mine, zâmbind amar: “Numai omul e în stare de aşa ceva. Trebuia să-mi dea 9.000 de dolari comision, că i-am găsit teren la Piaţa Domenii, acum câţiva ani, şi mi-a dat acum 1 leu”.
Etichete Băneasa Mall, cerşit
