Merg astăzi să îmi cumpăr atât de necesarul piept de pui, însoţit de câinele Floyd. Ajungem în faţa magazinului şi îl parchez pe Monstrul Bălos lângă un gard, cu ajutorul lesei din dotare. Intru în magazinul specializat în vânzarea de produse din carne – înăuntru, coadă demnă de vremurile de glorie ale lui Ceauşescu. Deasupra tuturor, un aparat de aer condiţionat setat să sufle aer rece fix în capul clienţilor. Care nu plecau din magazin fără să cumpere măcar 5-6 cremvuşti de pui. Problema lor.
Când mai aveam o persoană în faţă la coadă, îl văd pe geam pe Floyd cum se plimbă prin faţa magazinului, liber ca un infractor care a avut de-a face cu justiţia din România. Mă gândesc că dacă n-a dispărut ca Omar Hayssam până acum, sunt puţine şanse să o facă în următoarele 2 minute. Iau pieptul de pui, plătesc şi dau buzna afară. Mă aşteptam să-l găsesc pe Floyd trăgând lesa după el. Dar nu. Lesa şi zgarda sufocantă – care se pare că nu-i îngrădeşte deloc libertatea de mişcare – erau legate frumos pe gard, acolo unde îl lăsasem şi pe el. M-am simţit în momentul ăla exact ca plutonierul Căpşună, când îl loc să-l găsească pe Costel în baia unde îl incuiase, se trezeşte cu un căţeluş.
