Ghinioane în parcare

Nu, n-am lovit iar maşina, deşi e vorba de parcarea unui hypermarket, un loc mai mult decât favorabil pentru astfel de experienţe nefericite. Nu din cauza numărului mare de maşini, ci a şoferilor nesimţiţi, care inventează locuri de parcare absolut peste tot, doar să fie cât mai aproape de intrare. La o adică se dau chiar şi handicapaţi, doar să-şi lase maşina pe un loc privilegiat. Asta ca să-i recunoşti şi când maşina lor staţionează, nu doar atunci când sunt în trafic.

Dar nu (doar) despre asta e vorba în postul ăsta, ci despre cum am fost omul nepotrivit, la locul si momentul nepotrivit, de vreo cinci ori în 30 de minute. Unu. Ajung în parcare şi încep să caut un loc liber. Zăresc o maşină care tocmai pleca. Sau cel puţin asta am crezut eu. Opresc şi stau la pândă, pentru că maşina respectivă avea aprinsă lumina care semnalizează ca schimbătorul e în poziţia marşarier. Aştept însă degeaba, pentru că maşina nu vrea să se clintească. Pornesc în căutarea altui loc de parcare şi văd că imediat după ce am plecat eu, a plecat şi maşina respectivă. A făcut-o special, îmi zic.

Doi. Dau o tură şi revin la locul lăsat liber. Aveam în gând să execut o parcare cu spatele – manevra mea preferată – dar mă izbesc (la figurat, da?!) de un obstacol: un taxi parcat aiurea. Suna a pleonasm. Reuşesc din vreo 2-3 mişcări să parchez maşina aşa cum voiam şi intru în magazin.

Trei. Fac cumpărăturile şi mă îndrept spre maşină, însă aveam în plus un cărucior atât de plin, încât era mai greu de manevrat decât o Dacie 1310, după ce ai condus toată viaţa maşini cu servodirecţie. Pe lângă asta, trebuie să evit un cărucior care staţiona, care avea ataşat de mâner un bătrânel. Dau să-l ocolesc, bătrânelul se trezeşte tocmai să împingă căruciorul cât să mă incomodeze pe mine. Trag căruciorul până la maşină şi mă gândesc că seria asta de întâmplări ar merita un post pe blog.

Patru. Îndes cumpărăturile în plase şi apoi în portbagaj şi dau să duc căruciorul la loc. În momentul ăla realizez că din cauza şoferului care a parcat în timpul ăsta lângă mine, căruciorul va rămâne prizonier între patru maşini. Îl abandonez cu tot cu cei 50 de bani investiţi în el (azi a fost zi de salariu) şi mă urc la volan.

Cinci. Pornesc, dar n-apuc să merg 20 de metri, că maşina care mergea în faţa mea se opreşte şi încep să-i clipească luminile de avarie. Analizez obstacolul: semne de începător, femeie la volan. O ocolesc şi plec spre casă. Realizez că după toată seria asta nu eram nici pe departe un pachet de nervi. Pentru că nu mai am putere nici să mă enervez, după o săptămână de muncă.

Etichete cumpărături, ghinion, Kaufland, parcare