Copiii din ziua de azi…

Mă pregăteam să-mi conduc Turturica spre cuibul ei, după o sâmbătă seara petrecută în faţa televizorului, ca pensionarii. În timp ce ne pregăteam de drum şi îl echipam pe Floyd, însoţitorul nostru, auzim vocile unor adolescenţi aflaţi în scara blocului. Nimic neobişnuit până aici, mă gândeam că e aceeaşi gaşcă pe care am mai văzut-o de câteva ori prin preajmă. N-am nimic împotriva lor, doar în/la scările de bloc stăteam stăm şi acum mulţi dintre ăştia care nu ne-am născut cu Cola pe masă, cum zice Robi.

De asta am rămas surprins că în momentul în care eu am deschis uşa de la apartament, băieţii au deschis şi ei uşa de la bloc şi au luat-o la fugă ca potârnichiile. Probabil au crezut că sunt vreun locatar care vine să-i alunge după metoda infailibilă “Tu de la ce bloc eşti? De la ăla? Păi du-te, tată, şi stai acolo!”.

Aşa că am rămas puţin să analizez locul faptei, unde mă aşteptam să găsesc cel puţin una din următoarele: cutii goale de bere, covor de coji de seminţe, mucuri de ţigară şi poate o seringă – două. Dar singurele indicii ale prezenţei lor acolo erau doua pliante publicitare şi o sticlă goală de Granini…