De ne-permis!

Mare minune mare, în această noapte. Vin acasă de la serviciu, cam pe la 1.30, şi văd că locul unde parchez maşina de obicei e ocupat. Nu intru în panică, mi s-a mai întâmplat, pentru că nu e locul meu de parcare. Nu recunosc maşina care a ocupat teritoriul atât de familiar Loganului meu, aşa că mă gândesc dacă să o blochez sau să parchez în altă parte. Renunţ la orice intenţie tipică pentru un şofer român, când văd şi conştientizez numărul de înmatriculare. Era a ei! Era a vecinei pe locul căreia parchez de vreo 8 luni!

Nu ne-am suprapus până acum, pentru că ea nu avea permis şi nici maşină în faţa blocului! Când am început să parchez pe locul ei, scârbit de găinaţul pe care îl găseam mereu pe maşină, din cauză că o lăsam sub un pom, am primit următoarea avertizare de la mama vecinei: “Vezi că ăla e locul ei, are şi maşină, dar nu are permis. Încă!”.

Mi-am zis “OK, parchez şi eu aici o vreme, până una alta”. Şi aşa s-au făcut 8 luni! Timp în care soluţia de moment s-a transformat în certitudine – “Gata, frate! Am loc de parcare! Nu e în stare fata să ia permisul şi s-a lăsat păgubaşă”.

Dar iată că sunt nevoit să-mi las maşina la mama dracu’ atunci când vin acasă, în loc să o proptesc fix în faţa scării. Pentru că cineva s-a gândit că o persoană care n-a fost în stare să ia permisul timp de cel puţin 8 luni merită să conducă pe drumurile din România, pline de şoferi care semnalizează târziu sau deloc, blochează intersecţia pentru că pot şi încalcă orice regulă de circulaţie şi de bun simţ sub acelaşi pretext – “se grăbesc”.

Ştiu, eu vorbesc, care am luat permisul a cincea oară! Dacă nu pot să fac nimic în privinţa locului de parcare, măcar să-mi vărs frustrarea pe blog.

Etichete loc de parcare, permis