Probabil cea mai tristă aniversare a mea de până acum. Nu-mi mai arde de obişnuitul bilanţ şi de concluzia invariabilă “E bine!”. Nici măcar nu mă mai îngrijorez că am făcut prea repede vârsta asta şi n-am apucat să fac nu ştiu ce chestie. Ultimele evenimente, pentru care sunt singurul vinovat, sunt mult mai importante decât faptul că astăzi împlinesc 24 de ani.
21 februarie 2008 m-a prins la serviciu. O continui acum cu un Bacardi Breezer, nici măcar de pepene roşu. Am primit deja (e 2:23) două LMA-uri - de la un tip cu care am jucat o singură dată fotbal şi care a văzut pe un forum că astăzi e ziua mea şi de la echipa forumului Computer Games. E clar: zilele de naştere nu mai sunt ce au fost odată. Totuşi, s-ar putea considera că sunt un tip popular, având în vedere că urările au început deja să curgă. Departe de adevăr!
Am primit două cadouri în avans. Un tricou, de la cea mai importantă persoană din viaţa mea, dar pe care am făcut-o să sufere nedrept de mult. Nu ştiu încă dacă va deveni unul din preferatele mele sau dacă mă voi întrista de câte ori o să-l văd. Şi un pulover urât, pe care l-am refuzat cu cinism.
E greu să găseşti cadoul potrivit pentru mine - sunt prea pretenţios, prea exclusivist sau prea anonim. Ori poate am deja tot ce-mi doresc şi poţi cumpăra cu bani. Mai puţin o casă a mea, dar ăsta e un lucru ce reprezintă un lux pentru aproape toţi oamenii pe care îi ştiu şi oricum, încă nu cred că sunt pregătit să locuiesc singur.
La mulţi ani, prostule! Poate o să te înveţi minte, odată pentru totdeauna!
