Deasupra lumii

OK, noi, românii, nu suntem la fel de civilizaţi ca japonezii, care ne-au mai dat încă o lecţie, atunci când nu s-au îngrămădit nici măcar la ajutoare. Am trăit prea mulţi ani de comunism, care ne-au băgat în cap ideea că daca nu eşti printre primii la coadă sau nu dai din coate ca să te bagi în faţă, atunci n-ai şanse să apuci. Ce să apuci? Pe Dumnezeu de un picior, căci aşa ne simţim atunci când avem în sacoşă comoara pentru care ne-am luptat cu trezitul de dimineaţă, statul în frig, vecinii de coadă diabolici şi vânzătorii meschini: “A fost OMOR, dar am prins şi eu. N-arată prea bine, dar decât deloc…“.

Cum am rezolvat cazul complex al misteriosului Volvo S40

Fază foarte tare, acum 10 minute. Îmi sună telefonul. Mă uit la număr – nu-l aveam în memorie. Răspund.

- Alo.
- Aveţi un Volvo S40, cu număr de Botoşani?

Cheloo are firmă de pompe funebre

Şi nu i-a iertat nici pe cei menţionaţi de mine în postul ăsta.

Dacă vă plictiseşte clipul, derulaţi până la 2:15, că acolo începe acţiunea.

După ce că eşti prost, mai şi semnalizezi!

Da, din nou despre SUV-uri, pentru că mă tot lovesc de ele în drum spre serviciu, unde încă n-am bani să mă duc cu elicopterul. Astăzi am făcut greşeala să supăr un domn care conduce un X5. Mai întâi, am fost nesimţit şi nu l-am lăsat să se bage în faţa mea, după ce depăşise pe linia de tramvai coloana de maşini oprită la stop. Şi ar fi depăşit în continuare, dar urma refugiul din staţie, aşa că a zis să intre în rând cu proştii ca mine, pe care nu-i duce mintea să facă la fel ca el. Nu l-am lăsat eu, dar l-a lăsat ăla din spatele meu – om cu obraz.

5 lucruri pe care nu le ştiaţi despre Floyd

Românii şi SUV-urile

Un articol excelent din Evenimentul Zilei, care merge la fix cu un clip anti-SUV.

N-am nimic cu oamenii care au SUV, am ceva cu ăia care şi-l cumpără ca să intimideze sau să epateze. Şi chiar nu-i invidiez, pentru că nu mi-aş lua niciodată un SUV ca să merg cu el prin Bucureşti.

Sunt sătul de Grasu XXL şi Guess Who

Am zis să discut cazurile acestor pseudo-hip-hopperi împreună, pentru că tot împreună au reuşit cel mai jenant featuring din istoria rapului românesc, dacă nu a muzicii universale. Îl găsiţi aici. În caz că n-aţi avut răbdare să ascultaţi mizeria numită “A doua oară” nici măcar prima oară, vă zic eu despre ce este vorba:

Nişte chestii care tre’ zise:

Începem cu cel mai recent eveniment, 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Cu ocazia acestei mari sărbători, m-am udat tot. Eram la serviciu când s-a întâmplat.

Vin vremuri grele!

Video AICI.

Dan the man

Dan era prietenul meu. Nu ştiu cum am ajuns prieteni, pentru că îmi amintesc că la un moment dat trăgea după mine şi alţi tovarăşi de-ai mei cu invizoace. Pentru necunoscători, invizoacele sunt bucăţi de sârmă sau bolduri îndoite în formă de potcoavă şi aruncate spre adversar de o armă numită crăcan – o bucată de sârmă in formă de Y, prevăzută cu elastic, pe post de propulsor. În fine, am îngropat securea războiului şi am devenit prieteni. Ştiu că mă amuzau teribil poveştile lui sau poate că era felul în care povestea. Mai ales când se oprea din povestit şi începea să râdă isteric, în timp ce te fixa cu privirea.